De când cadrul juridic al UE a fost consolidat în ianuarie 2021 prin Regulamentul privind condiționalitatea, se poate răspunde acum mai eficient la încălcările statului de drept. Împreună cu alte mecanisme de protecție din cadrul Mecanismului de redresare și reziliență și al politicii de coeziune, cadrul prevede posibilitatea luării unor măsuri bugetare împotriva unor astfel de încălcări în statele membre. Totuși, scutul existent pentru apărarea valorilor fundamentale are puncte slabe și nu garantează încă o protecție deplină a intereselor financiare ale UE, se arată într-un raport publicat astăzi de Curtea de Conturi Europeană.

În prezent, Ungaria și Polonia sunt afectate de mai multe măsuri bugetare legate de statul de drept, cu un impact estimat la aproximativ 22 de miliarde de euro și, respectiv, 134 de miliarde de euro. Aceste sume nu sunt însă deocamdată tangibile, deoarece ele nu reprezintă decât impactul potențial asupra plăților și a angajamentelor viitoare până la sfârșitul deceniului. Cu alte cuvinte, consecințele bugetare directe sunt deocamdată mult mai mici decât le-ar putea sugera aceste cifre. De cealaltă parte, blocarea de fonduri UE ar putea submina realizarea programelor și a obiectivelor de politică ale UE, în situațiile în care un guvern nu își îndeplinește obligațiile. Cetățenii ar putea să fie primii care vor resimți efectele negative, avertizează auditorii. De exemplu, se poate întâmpla ca studenții să nu mai poată participa la programul de schimb Erasmus+.

„Noile protecții ale UE în ceea ce privește statul de drept sunt un pas înainte lăudabil”, a declarat doamna Annemie Turtelboom, membra Curții responsabilă de audit. „Dar există unele fisuri în această armură: statul de drept este o valoare fundamentală a UE, care merită, cu siguranță, un sistem mai rezistent.”

În singurul caz în care s-au luat măsuri în temeiul Regulamentului privind condiționalitatea (Ungaria, 2022), propunerea de a bloca fonduri era justificată în mod corespunzător. Pe de altă parte însă, pentru alte țări în afara Ungariei, auditorii nu au putut verifica întotdeauna motivele pentru care s-a utilizat un instrument și nu altul. Prin urmare, concluzia lor este că Comisia Europeană nu poate demonstra în mod transparent că interesele financiare ale UE sunt protejate în mod adecvat în toate statele membre.

În plus, auditorii UE au semnalat mai multe riscuri care ar putea submina în mod semnificativ eficacitatea pe termen lung a măsurile bugetare și a celor de remediere. În primul rând, problemele legate de statul de drept ar putea afecta și alte părți ale bugetului care nu sunt acoperite de măsurile propuse. În cazul Ungariei, măsurile luate în temeiul Regulamentului privind condiționalitatea erau concentrate pe 55 % din trei programe considerate a fi cel mai expuse riscului. Or, probleme similare ar putea afecta restul de 45 % din aceste programe sau orice alte fonduri ale UE (cum ar fi politica agricolă comună). În al doilea rând, este posibil ca aplicarea Regulamentului privind condiționalitatea să nu ducă la mai mult de un exercițiu birocratic, fără o schimbare reală a situației pe teren. De exemplu, anunțarea creării unei autorități de integritate nu asigură, în sine, în mod automat combaterea eficace a corupției. În fine, auditorii UE atrag atenția asupra riscului să se regreseze în aplicarea măsurilor de remediere odată ce au fost ridicate măsurile bugetare.

Aceste riscuri par cu atât mai importante cu cât, deși deciziile de a bloca sau a debloca fonduri ale UE ar trebui să se întemeieze pe o analiză tehnică și juridică, considerațiile politice ar putea juca, în ultimă instanță, un rol major, după cum subliniază auditorii UE. Într-adevăr, auditorii avertizează că deciziile de ridicare a măsurilor bugetare, care necesită o majoritate calificată în cadrul Consiliului, ar putea fi dezbătute în același timp cu alte decizii importante care necesită unanimitate între cele 27 de state membre. Tocmai această situație a survenit în decembrie 2023, la câteva săptămâni după încheierea auditului, când au trebuit luate decizii în ceea ce privește Ungaria referitor la statul de drept în același timp cu votul privind negocierile de aderare cu Ucraina la care Ungaria a obiectat inițial.

Informații de fond

UE este întemeiată pe un set de valori comune fundamentale, printre care și statul de drept, prevăzute la articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană. Statul de drept impune ca procesul de legiferare să fie un proces transparent, responsabil, democratic și pluralist. Totodată, în temeiul statului de drept, toate autoritățile publice trebuie să acționeze în limitele prevăzute de lege, în conformitate cu valorile democrației și cu respectarea drepturilor fundamentale. Încălcările statului de drept pot afecta în mod negativ bugetul UE și interesele financiare ale UE. De exemplu, ele pot afecta funcționarea corespunzătoare a autorităților care execută bugetul UE și care efectuează controalele financiare și acțiunile de monitorizare și de audit aferente. Ele pot submina și controlul jurisdicțional efectiv efectuat de instanțe independente și prevenirea și sancționarea fraudei și a corupției. În calitatea sa de gardian al tratatelor UE, Comisia Europeană este responsabilă nu numai de identificarea și tratarea eventualelor încălcări ale dreptului UE, ci și de protejarea intereselor financiare ale UE împotriva acestora.

Auditul acoperă măsurile de protejare a intereselor financiare ale UE prin Regulamentul privind condiționalitatea și prin dispozițiile relevante din Regulamentul privind Mecanismul de redresare și reziliență și din Regulamentul privind dispozițiile comune pentru perioada 2021-2027 care acoperă fondurile politicii de coeziune. Eșantionul de audit a inclus Bulgaria, Grecia, Ungaria, Italia, Polonia și România.

Raportul special nr. 03/2024, intitulat „Statul de drept în UE – Un cadru îmbunătățit pentru protejarea intereselor financiare ale UE, însă persistă riscuri”, este disponibil pe site-ul Curții.

La 28 februarie, Curtea va publica pe site-ul său și o analiză a raportului anual privind statul de drept al Comisiei Europene, care este cea mai importantă sursă de informații utilizată până în prezent pentru aplicarea Regulamentului privind condiționalitatea.