Există în continuare un risc ca anumite activități de lobby de pe lângă legiuitorii UE să scape „radarului”, potrivit unui raport al Curții de Conturi Europene. Registrul de transparență al UE, care conține informații despre cine face lobby pe lângă Comisie, Parlament și Consiliu, are elemente pozitive și informează cetățenii cu privire la influența potențială a lobbyiștilor. Acest registru are însă unele deficiențe și lacune în informații, care reduc din transparența activităților de lobby din cele mai mari trei instituții ale UE. În plus, lobbyiștii pot ocoli registrul pentru o serie de interacțiuni prin care pot influența totuși legiuitorii UE.

Lobbyul este un instrument democratic esențial, care permite organizațiilor și persoanelor fizice să aducă o contribuție la elaborarea politicilor și la procesul decizional. Totuși, în lipsa unor mecanisme de transparență, activitățile de lobby pot duce la influență necuvenită, concurență neloială și chiar corupție. Pentru a descuraja comportamente contrare eticii în rândul personalului, instituțiile UE își aplică propriile cadre etice. Comisia, Parlamentul și Consiliul au optat, printre altele, pentru un registru de transparență, ca punct central de acces pentru lobbyiștii care doresc să influențeze elaborarea politicilor UE și procesul legislativ. În 2021, aceste instituții au convenit asupra unui principiu al condiționalității: înregistrarea este o condiție prealabilă pe care lobbyiștii trebuie să o îndeplinească pentru a putea desfășura anumite activități.

„Registrul de transparență al UE trebuie să devină mai puternic, în așa fel încât să nu fie doar un tigru de hârtie”, a afirmat domnul Jorg Kristijan Petrovič, membrul Curții care a condus acest audit. „Registrul aduce informații utile, dar nu este o soluție-miracol. O serie de interacțiuni de lobby pe lângă legiuitorii UE pot avea loc la adăpost de privirile publicului, ceea ce reduce transparența și erodează încrederea cetățenilor.”

Acordul interinstituțional din 2021 este în mare conform cu principiile internaționale în materie de transparență și integritate în lobby. Acest document nu stabilește însă cerințe minime cu privire la punerea în aplicare, ci lasă instituțiilor o marjă de manevră care permite o aplicare diferită, de exemplu în ceea ce privește activitățile de lobby pentru care este necesară ori nu înregistrarea sau modul în care lobbyiștii pot interacționa cu membrii și cu personalul instituțiilor. Cert este că lobbyiștii au obligația să fie înscriși în registru doar pentru anumite reuniuni și activități (cum ar fi participarea la audieri sau la grupuri de experți). De exemplu, o organizație neguvernamentală identificată în „Qatargate” nu era înregistrată, dar a coorganizat o conferință la Parlament în iunie 2022. În același timp, măsurile coercitive pe care instituțiile le pot lua pentru a se asigura că lobbyiștii respectă cerințele de înregistrare și de furnizare de informații nu sunt suficiente. În medie, între 2019 și 2022, aproape 1 000 de lobbyiști au fost eliminați în fiecare an din registru, din motive administrative. În schimb, doar șase au fost eliminați în urma unor anchete.

Auditorii critică faptul că lobbyiștii trebuie să fie înscriși în registru doar pentru reuniunile cu cei mai înalți membri ai personalului și că sunt raportate doar reuniunile preprogramate. Întâlnirile spontane, conversațiile telefonice neprogramate și schimburile de e-mailuri nu trebuie consemnate oficial, iar lobbyiștii nu au obligația de a fi înscriși în registru pentru a se putea întâlni cu angajați ai instituțiilor sub nivelul de director-general (adică majoritatea angajaților). Deși instituțiile iau măsuri pentru a mări transparența și a încuraja înregistrarea, ceea ce conduce la mai multe informații publicate cu privire la reuniunile și activitățile cu lobbyiști înregistrați, această publicare nu este sistematică. În plus, verificările datelor comunicate de lobbyiști ar trebui și ele îmbunătățite, în special din cauza riscului ca ONG-urile finanțate de terțe părți să nu își prezinte sursele de finanțare, declarând doar că își reprezintă interesele proprii sau interesele colective ale membrilor lor. O treime din ONG-urile înregistrate se declaraseră în această categorie. În fine, site-ul web al registrului prezintă unele limitări importante, în sensul că informațiile legate de aspecte esențiale ale activităților de lobby nu sunt suficiente pentru a permite controlul public. În plus, site-ul ar trebui să fie mai ușor de utilizat.

Informații de fond

Numărul lobbyiștilor înscriși în registrul de transparență al UE a crescut considerabil de la crearea acestuia, mai precis de la aproximativ 5 500 în 2012 la circa 12 500 în 2024. Registrul este voluntar și are la bază un acord interinstituțional, care nu este un act legislativ cu caracter obligatoriu. Prin urmare, nu se pot impune sancțiuni în baza acestui acord, spre deosebire de dispozițiile în materie de lobby din unele țări din UE, care, în plus, acoperă o gamă mai largă de membri ai personalului. În decembrie 2022, au apărut acuzații potrivit cărora Qatarul ar fi influențat în mod ilegal – sau chiar ar fi mituit – deputați în Parlamentul European pentru a atinge obiective de politică externă („Qatargate”). De la acea dată, Parlamentul a adoptat mai multe decizii privind modul de punere în aplicare a registrului. Auditul, care se axează pe perioada 2019-2022, fusese demarat înainte de aceste evenimente, dar ține cont de deciziile respective. Ombudsmanul European a constatat recent o administrare defectuoasă din partea secretariatului registrului – care este comun celor trei instituții – pentru că acesta nu a reușit să desfășoare anchete „semnificative”.

Raportul special nr. 05/2024, intitulat „Registrul de transparență al UE – Informații utile, dar limitate, cu privire la activitățile de lobby”, este disponibil pe site-ul Curții. Recomandările auditorilor sunt utile pentru reexaminarea din 2025 a acordului interinstituțional. În 2019, Curtea a publicat un raport privind cadrele etice în instituțiile UE.