Metoda de alocare a ajutorului UE pentru sistemele de sănătate din țările partenere prezintă deficiențe. Totodată, eficacitatea proiectelor finanțate poate fi compromisă. De ce? Din cauza coordonării precare și a unor riscuri legate de sustenabilitate. Aceasta este concluzia unui raport publicat astăzi de Curtea de Conturi Europeană.

Sprijinul UE pentru sănătate în țările partenere contribuie la obiectivul principal al politicii de dezvoltare a UE: reducerea și, în cele din urmă, eradicarea sărăciei extreme, care poate fi atât o cauză, cât și o consecință a unei acoperiri medicale insuficiente. Acest sprijin s-a ridicat la peste 3 miliarde de euro în fiecare dintre cele două perioade de programare anterioare (2007-2013 și 2014-2020) și la peste 2 miliarde de euro la începutul anului 2024 pentru perioada curentă (2021-2027). Asistența bilaterală acordată țărilor partenere a scăzut în timp, dar sprijinul acordat prin intermediul inițiativelor în domeniul sănătății la nivel mondial a crescut substanțial și din cauza răspunsului la pandemia de COVID-19.

„Am constatat mai multe probleme în finanțarea furnizată de UE sistemelor de sănătate dintr-o serie de țări partenere selectate”, a declarat domnul George-Marius Hyzler, membrul Curții responsabil de acest audit. „Fondurile UE ar trebui utilizate cu o mai mare eficacitate. Urgent. În special, trebuie să se îmbunătățească criteriile de alocare a finanțării, să se asigure costuri de gestionare rezonabile și să se abordeze problema sustenabilității proiectelor.”

Auditorii au examinat un eșantion de proiecte din Burundi, Republica Democratică Congo și Zimbabwe, efectuând inclusiv vizite la fața locului. Aceste proiecte acopereau domenii precum furnizarea de servicii medicale gratuite, organizarea de formări pentru personalul medical și reconstrucția unor centre medicale. Auditorii au constatat că, din cauza unei analize precare a nevoilor și a unei coordonări inadecvate la nivelul districtelor, se ajungea efectiv la rafturi goale de medicamente în clinici sau la echipamente care nu erau utilizate așa cum ar fi trebuit din cauza unei duplicări a intervenției. În unele cazuri, chiar dacă investițiile erau finanțate de donatori multipli, cantitățile de medicamente și de vaccinuri erau reduse, iar stocurile de produse de bază erau epuizate de mai multe luni. Structura „în cascadă” aleasă pentru implementarea proiectelor a avut un impact asupra costurilor intervențiilor (în cele mai multe cazuri, partenerii de implementare și subcontractanții aplicau un comision de gestiune). Ce însemna acest lucru? Că, în cele din urmă, la dispoziția beneficiarilor finali rămânea o sumă mai mică. Auditorii recomandă să se analizeze această problemă deoarece, în unele cazuri, costurile de gestionare erau aproape de două ori mai mari decât suma alocată anumitor categorii de intervenție pentru sănătate, cum ar fi nutriția și sănătatea maternă și a copiilor.

Proiectele de sprijin pentru sănătate sunt expuse și unui risc legat de sustenabilitatea lor, remarcă auditorii. De exemplu, nu au putut fi identificate strategii clare de tranziție și de ieșire pentru perioada de după diminuarea treptată a finanțării din partea donatorilor. Guvernele beneficiare nu dispun de resurse bugetare suficiente și nu manifestă un angajament suficient, iar sistemele lor de sănătate continuă să fie dependente de ajutorul internațional. Echipamentele primite drept donație nu sunt întotdeauna întreținute în mod corespunzător, în principal fie deoarece nu a existat o analiză a nevoilor sau analiza realizată era insuficientă (nu acoperea și cheltuielile sau serviciile conexe necesare pentru funcționarea lor), fie deoarece respectivele echipamente sunt rezultatul unor alegeri greșite.

Potrivit auditorilor, Comisia Europeană ar trebui să discute mai amănunțit finanțarea pentru sănătate – inclusiv utilizarea de venituri naționale și strategii clare și realiste de tranziție și de ieșire – cu toate părțile interesate. Și ce ar mai trebui să facă Comisia? Să vadă cum ar putea asigura că nevoile țărilor partenere sunt mai bine corelate cu alocarea geografică a ajutorului UE pentru sănătate și cum să reechilibreze alocarea în viitor a finanțării între inițiativele la nivel mondial, sprijinul regional și sprijinul bilateral acordat țărilor. Auditorii au constatat și o problemă ce ține de vizibilitate. Mai exact, populațiile țintă rareori erau la curent cu faptul că ajutorul era furnizat de UE, mai ales în cazul fondurilor care erau puse la comun cu cele ale altor donatori.