Potrivit unui nou raport al Curții de Conturi Europene, includerea pe o listă neagră nu este utilizată în mod eficace pentru a împiedica plata de fonduri ale UE către persoane fizice, întreprinderi sau organizații publice implicate în acțiuni ilegale, cum ar fi frauda și corupția. Comisia Europeană a inclus foarte puține nume pe lista sa neagră din cauza deficiențelor în ceea ce privește modalitățile de identificare a celor care ar trebui să fie excluși de la solicitarea de fonduri ale UE. În plus, în pofida faptului că statele membre execută majoritatea cheltuielilor UE, acestea nu sunt obligate să instituie sisteme de includere pe o listă neagră propriu-zise și au abordări diferite în ceea ce privește protejarea intereselor financiare ale UE. Acest mozaic de mecanisme de excludere subminează eficacitatea generală a includerii pe o listă neagră și conduce la o protecție inegală în Europa a bugetului UE.
Includerea pe o listă neagră (sau așa-numitul proces de „excludere”) este un instrument esențial pe care guvernele și organizațiile internaționale îl utilizează pentru a-și proteja fondurile. Începând din 2016, Comisia utilizează un sistem de detectare timpurie și de excludere numit EDES (Early Detection and Exclusion System) – singurul sistem de excludere existent la nivelul UE – pentru a aduce contrapărțile care prezintă riscuri în atenția persoanelor responsabile de autorizarea cheltuielilor pe care Comisia le gestionează în mod direct sau împreună cu parteneri. EDES nu se aplică în domenii precum agricultura și coeziunea, care fac obiectul gestiunii partajate între Comisie și statele membre și care reprezintă cea mai mare parte a cheltuielilor UE.
„Includerea pe o listă neagră poate garanta că fondurile UE nu ajung în mâinile cui nu trebuie, dar aceasta nu este utilizată într-un mod eficace: există un mozaic de abordări diferite în materie de excludere la nivelul UE și la nivelul statelor membre”, a declarat doamna Helga Berger, membra Curții de Conturi Europene responsabilă de acest audit. „Pe de altă parte, datele relevante fie nu sunt disponibile, fie nu sunt utilizate pentru întocmirea listei negre a UE, ceea ce subminează utilitatea și efectul disuasiv al acesteia. Calitatea unui sistem depinde de calitatea informațiilor care îl alimentează”, a adăugat doamna Berger.