Pentru a elimina decalajul în materie de cercetare și inovare care persistă în UE și pentru a debloca excelența în țările rămase în urmă, Comisia Europeană aplică măsuri speciale (cunoscute ca „măsuri de extindere a participării”) pentru a oferi țărilor respective un acces mai ușor la o finanțare esențială din partea UE. Într-un raport publicat astăzi, Curtea de Conturi Europeană a constatat însă că producerea unei schimbări reale depinde în mare parte de guvernele naționale, care trebuie să facă din cercetare și inovare o prioritate pentru a accelera investițiile și reformele. Măsurile de extindere a participării nu pot decât să dea un simplu impuls progreselor acestor țări. De unele singure, ele nu au forța suficientă pentru a antrena schimbările necesare în ecosistemele naționale de cercetare și inovare.
Participarea la programele multianuale ale UE pentru cercetare și inovare se bazează pe excelență: altfel spus, sunt selectate doar cele mai bune propuneri. Într-un astfel de context, cercetătorii și inovatorii din țările cu performanțe scăzute – cu ecosisteme de cercetare și inovare mai slab dezvoltate – au dificultăți în a concura cu cercetători și inovatori din țările cu performanțe mai bune și reușesc într-o măsură mai mică să câștige locuri în programe. La rândul său, acest lucru limitează potențialul țărilor din care provin de a-și depăși deficiențele în materie de cercetare și inovare. UE s-a aplecat asupra acestui cerc vicios și a introdus măsuri de extindere a participării la programul de finanțare Orizont 2020 pentru perioada 2014-2020. Măsurile respective vizau cele 13 țări care au aderat la UE începând din 2004, plus Luxemburg și Portugalia.
„Pentru a valorifica potențialul care există în UE și pentru a reduce decalajul dintre liderii în materie de inovare și cei cu performanțe mai modeste, cercetătorii din întreaga UE ar trebui să poată beneficia de programele de finanțare ale Uniunii”, a declarat doamna Ivana Maletić, membra Curții responsabilă de acest raport. „Comisia ajută țările cu performanțe mai scăzute să le prindă din urmă pe celelalte, dar acest sprijin nu este o pilulă magică și nu poate fi decât un catalizator. Pentru a întrerupe cercul vicios, statele membre trebuie să își joace pe deplin rolul care le revine.”