Legislația UE privind modulele cookie
În conformitate cu Directiva UE 2009/136/CE, vă informăm că vizitarea acestui site antrenează activarea unui modul „cookie” în momentul accesării sistemului. Dacă nu sunteți de acord cu activarea acestui modul, nu accesați site-ul. Acest modul cookie va fi folosit pentru a memora limba aleasă de dvs., însă nu va stoca niciun fel de date cu caracter personal și va expira după un an.

Despre comitet

 
Cooperarea dintre instituțiile supreme de audit din Uniunea Europeană și Curtea de Conturi Europeană (CCE) se desfășoară în principal în cadrul structurii Comitetului de contact. Această structură este formată din Comitetul de contact propriu-zis, compus din președinții instituțiilor supreme de audit din statele membre ale UE și președintele CCE, din ofițerii de legătură, care constituie o rețea activă de contacte profesionale în Europa, precum și din grupuri de lucru, rețele și grupuri operative organizate pe teme specifice de audit.
 

Context

Prima reuniune a președinților instituțiilor supreme de audit din UE (CEE în acea epocă) a avut loc în 1960. De atunci, președinții instituțiilor supreme de audit colaborează în cadrul acestui comitet de contact, care funcționează ca un forum pentru discutarea problemelor de interes comun. Odată cu introducerea la sfârșitul anilor ’60 a resurselor proprii ca sursă de finanțare a bugetului UE, precum și ca urmare a extinderii ulterioare a rolului Parlamentului European în domeniul bugetar, necesitatea de a dispune de un organism independent de audit extern pentru UE a devenit din ce în ce mai evidentă. Comitetul de contact a jucat un rol decisiv în instituirea CCE și în definirea atribuțiilor acesteia în Tratatul de la Bruxelles din 1975, care a condus la crearea CCE în 1977. CCE a fost invitată de Comitetul de contact să i se alăture în 1978, devenind, prin urmare, cel de al zecelea membru.
 
Progresul integrării europene de după Tratatul de la Roma a fost însoțit de o consolidare a rolului Comitetului de contact. De‑a lungul anilor, cooperarea dintre instituțiile supreme de audit din statele membre ale UE și CCE a devenit mai organizată și instituționalizată. Acest fapt este reflectat de asemenea în tratatele europene, în care referirile la această cooperare au devenit din ce în ce mai explicite.
 
Tratatul CE, în versiunea sa inițială, prevedea ca CCE să își desfășoare auditul în „cooperare” cu instituțiile supreme de audit din statele membre[1], iar Tratatul de la Amsterdam a adăugat ulterior prevederea conform căreia „Curtea de Conturi și instituțiile naționale de control ale statelor membre practică o cooperare bazată pe încredere și pe respectarea independenței acestora”. Ulterior, Declarația nr. 18 din Actul final al Tratatului de la Nisa a invitat CCE să instituie un comitet de contact cu instituțiile supreme de audit din statele membre (comitet care, de fapt, exista deja)[2].
 
Cu toate acestea, cooperarea dintre CCE și instituțiile supreme de audit din statele membre ale UE nu este doar o simplă obligație juridică, ci mai curând o necesitate practică dictată de faptul că relația dintre administrațiile naționale și Comunitatea Europeană a devenit din ce în ce mai strânsă. Odată cu descentralizarea la scară largă a gestiunii bugetului UE către autoritățile naționale din statele membre și din țările beneficiare, centrul de gravitație al auditului finanțelor UE a fost reorientat către aceste state. Drept consecință, tratatul a furnizat temeiul juridic pentru cooperarea dintre CCE și instituțiile supreme de audit naționale sau alte organisme de audit naționale competente. În practică, instituțiile supreme de audit naționale furnizează auditorilor CCE sprijin practic și logistic la nivel local, precum și cunoștințe specifice domeniului auditat.

Cooperarea cu instituțiile supreme de audit din țările candidate și din țările potențial candidate

Comitetul de contact promovează și înlesnește cooperarea între țările candidate și țările potențial candidate și instituțiile supreme de audit din statele membre ale UE prin intermediul mai multor inițiative, dintre care majoritatea se desfășoară în cadrul rețelei formate din instituțiile supreme de audit din țările candidate și țările potențial candidate și din CCE. În afară de participarea în calitate de observatori a președinților instituțiilor supreme de audit din aceste țări la reuniunile Comitetului de contact, Grupul de lucru comun privind activitățile de audit, succesorul fostului Grup de lucru pentru țările candidate din cadrul Comitetului de contact, promovează cooperarea practică și directă la scară mică.

Cooperarea cu organizațiile internaționale

Reprezentanții EUROSAI, organizația europeană în cadrul căreia sunt reunite instituțiile supreme de audit, și cei ai INTOSAI, organizația mondială a instituțiilor supreme de audit, participă la reuniunile Comitetului de contact și sunt invitați să comunice care sunt planurile lor de dezvoltare și de viitor. Printre alte exemple de cooperare cu EUROSAI, se pot enumera evenimentele comune de formare și participarea membrilor EUROSAI la activitățile multilaterale demarate în cadrul Comitetului de contact. În plus, diferitele instituții supreme de audit care fac parte din Comitetul de contact participă, de asemenea, la activități organizate de EUROSAI și de INTOSAI.


[1] Conform dispozițiilor articolului 188c alineatul (3) din Tratatul CE, „controlul în statele membre se desfășoară în colaborare cu instituțiile naționale de control sau, în cazul în care acestea nu dispun de competențele necesare, cu serviciile naționale competente”. În urma Tratatului de la Amsterdam, acest articol a devenit articolul 248 alineatul (3).
 
[2] Conform Declarației nr. 18, „Conferința invită Curtea de Conturi și instituțiile naționale de control financiar să îmbunătățească atât cadrul, cât și condițiile cooperării lor, cu păstrarea autonomiei fiecăreia dintre ele. În acest scop, președintele Curții de Conturi poate crea un comitet de contact cu președinții instituțiilor naționale de control financiar”.
 
Acest site este administrat de Curtea de Conturi Europeană.