Auditurile Curții de Conturi Europene
Cum se desfășoară activitatea efectivă de audit?
Principalele etape ale procesului de audit sunt următoarele:
• programarea: stabilirea priorităților de audit multianuale și anuale pe baza analizei riscurilor și a politicilor și selectarea în consecință a sarcinilor de audit;
• planificarea auditului: stabilirea etapelor detaliate ale auditului pentru a asigura eficiența și eficacitatea procesului, definirea sferei și a abordării specifice a auditului, planificarea resurselor și a obiectivelor intermediare;
• munca de audit pe teren: obținerea de probe directe de audit la fața locului, în instituțiile, agențiile și organismele descentralizate ale UE, de la administrațiile naționale și regionale din statele membre și de la alți beneficiari ai fondurilor UE. Auditurile sunt efectuate utilizând o serie de metode, cum ar fi examinări ale documentelor și rapoartelor, tehnici de chestionare directă, cum ar fi interviuri, grupuri de experți și sondaje, precum și proceduri analitice, cum ar fi analizele bazate pe criterii multiple și analizele comparative. Organismele auditate au obligația de a transmite orice document sau informație pe care auditorii Curții le consideră necesare în scopul auditului;
• confirmarea constatărilor de audit cu entitatea auditată: verificarea situației constatate împreună cu organismul auditat și confirmarea calității constatărilor. Informațiile factuale și constatările sunt confirmate în mai multe etape, inclusiv, dacă este cazul, cu organismele auditate din statele membre, cu țări terțe sau cu organizații internaționale;
• raportarea: formularea constatărilor de audit, a concluziilor și a recomandărilor într-un raport, împreună cu răspunsul entității auditate. Toate rapoartele Curții sunt puse la dispoziția publicului;
• urmărirea acțiunilor întreprinse în urma recomandărilor: evaluarea măsurii în care recomandările au fost abordate de entitatea (entitățile) auditat(e), în general în termen de trei ani de la finalizarea auditului.
Cât durează un audit al Curții?
Obiectivul pe care îl urmărim în ceea ce privește durata, așa cum s-a convenit cu Parlamentul European, este de a finaliza auditurile selectate în termen de 13 luni de la adoptarea planificării detaliate până la adoptarea raportului. Ținând seama de toate etapele descrise de mai sus, considerăm că un astfel de calendar este foarte eficient, în special având în vedere că rapoartele trebuie să fie publicate în 23 de limbi ale UE.
Ce este un „audit al performanței”?
Auditurile performanței desfășurate de Curte examinează eficacitatea, eficiența și economia politicilor și a programelor UE, precum și dacă principiile bunei gestiuni financiare au fost aplicate în cazul veniturilor sau al cheltuielilor UE. Aceste audituri acoperă o gamă largă de subiecte, cu un accent deosebit pe utilizarea durabilă a resurselor naturale, pe creștere și incluziune, pe migrație, securitate și dezvoltare globală, pe piața unică și pe o Uniune Europeană responsabilă și eficientă care să aducă o valoare adăugată europeană.
Cum își selectează Curtea sarcinile de audit?
Ne selectăm sarcinile de audit în mod independent, utilizând un proces anual riguros de selecție și de prioritizare, bazat pe o evaluare a riscurilor care acoperă întreaga gamă de politici ale UE și întregul buget al acesteia. De asemenea, ținem seama de contribuția părților interesate instituționale, cum ar fi Parlamentul European.
În plus, instituția noastră adoptă strategii multianuale pentru a pune în aplicare prioritățile pe termen lung, atât în ceea ce privește domeniile și metodele de audit, cât și organizarea sa internă.
De ce tip de expertiză are nevoie Curtea pentru a desfășura audituri specializate? Utilizează Curtea experți externi?
Personalul nostru de audit dispune de o formare și de o experiență profesională variată, atât în sectorul public, cât și în cel privat, fiind specializat, de exemplu, în contabilitate, gestiune financiară, audit intern și extern, drept sau economie. În cazul în care este nevoie de o perspectivă mai aprofundată cu privire la un anumit domeniu de politică – de exemplu, supravegherea bancară – recrutăm personal specializat.
În plus, facem apel la experți externi cu care discutăm planul de audit și analiza riscurilor și care pot contribui de asemenea la proiectarea și realizarea anumitor audituri și analize.
În statele membre, unele audituri sunt desfășurate în colaborare cu instituțiile supreme de audit naționale, iar auditorii din cadrul acestora se pot alătura echipelor Curții.
De ce efectuează Curtea audituri după mai mulți ani de la punerea în aplicare a politicii sau a programului vizat?
În opinia noastră, este important ca politicile UE să își atingă obiectivele propuse și ca programele de cheltuieli să asigure un bun raport costuri-beneficii. Prin urmare, trebuie să lăsăm timpul necesar pentru implementarea proiectelor și a programelor și pentru apariția primelor rezultate. Uneori, în funcție de politică și de program, poate fi nevoie de mai mulți ani. Acesta este motivul pentru care majoritatea auditurilor și a analizelor noastre au loc ex post. În caz contrar, nu putem proceda la o evaluare bazată pe elemente concrete.
Cum garantează Curtea independența și obiectivitatea auditurilor sale?
Auditurile noastre se desfășoară în conformitate cu codul pentru controlul calității stabilit de INTOSAI, Organizația Internațională a Instituțiilor Supreme de Audit. Auditorii Curții sunt supuși Codului INTOSAI pentru conduita profesională. Printre altele, ei trebuie să fie liberi de circumstanțe sau influențe care le-ar putea compromite raționamentul profesional sau ar putea fi astfel percepute și au obligația de a acționa în mod imparțial și obiectiv.
În mod similar, tratatul cere ca membrii Curții să își exercite funcțiile în deplină independență. Aceasta înseamnă că ei nu trebuie să solicite sau să accepte instrucțiuni de la nicio sursă externă, trebuie să se abțină de la orice act incompatibil cu funcțiile lor și nu pot exercita nicio altă activitate profesională, remunerată sau nu. Dacă încalcă aceste condiții, membrii pot fi destituiți de Curtea de Justiție.
Ce se întâmplă cu recomandările Curții după publicarea unui raport?
Rezultatele activității noastre pot fi utilizate de Comisia Europeană, de Parlament, de Consiliu, de parlamentele și de autoritățile naționale din statele membre pentru a îmbunătăți modul în care sunt puse în aplicare pe teren politicile și programele UE. Aceste îmbunătățiri pot lua forma unor modificări ale legislației sau ale reglementărilor, a unor orientări mai bune sau a unei noi abordări pentru punerea în practică a unei politici sau a unui program. De-a lungul timpului, aproximativ 90 % din recomandările noastre sunt acceptate în totalitate sau în parte. Procentul recomandărilor respinse este de sub 5 %.
Urmărește Curtea măsurile luate ca răspuns la recomandările sale?
Da. De regulă, în termen de trei ani, verificăm în ce măsură au fost puse în aplicare recomandările noastre.
Dispune Curtea de mecanisme coercitive pentru a asigura punerea în aplicare a recomandărilor sale?
Rolul nostru este de a oferi consiliere prin intermediul recomandărilor pe care le formulăm, iar nu de a asigura punerea lor în aplicare.
În cazul în care auditurile noastre detectează fonduri plătite în mod necuvenit care trebuie să fie recuperate, Comisia dispune de mijloacele necesare pentru a asigura recuperarea lor, inclusiv în cazul programelor de cheltuieli ale UE implementate de autoritățile statelor membre.
Acolo unde există suspiciuni de fraudă, instituția noastră sesizează OLAF, Oficiul de Luptă Antifraudă al Uniunii Europene, care dispune de propriii experți. În astfel de cazuri sunt necesare competențe diferite de cele de audit și considerăm că această separare este un mijloc de a utiliza competențele respective în cel mai bun mod posibil. OLAF investighează cazurile și, în funcție de rezultate, le trimite parchetelor naționale.
Curtea analizează ulterior ce acțiuni corective au fost întreprinse de Comisie și de OLAF sau dacă aceste cazuri, în funcție de rezultatul investigațiilor efectuate de procurorii naționali, au condus la sancțiuni judiciare.
Membrii Curții și cooperarea interinstituțională
Cum sunt numiți membrii Curții?
Membrii Curții sunt numiți de Consiliu, după consultarea Parlamentului European, în urma nominalizării lor de către guvernele statelor membre respective. Membrii sunt numiți în funcție pentru un mandat reînnoibil de șase ani. Ei trebuie să își exercite îndatoririle în deplină independență și în interesul general al Uniunii Europene.
Membrii lucrează ei înșiși la audituri?
Da. Pe lângă apartenența la colegiul Curții, membrii sunt repartizați în una dintre cele cinci camere, specializate pe diferite domenii de politică. Majoritatea rapoartelor de audit și a avizelor sunt adoptate de aceste camere.
De asemenea, fiecare membru este responsabil de o serie de sarcini specifice, în principal în domeniul auditului. Activitatea de audit care conduce la un raport este efectuată de către auditorii din cadrul fiecărei camere. Membrul prezintă raportul spre adoptare la nivelul camerei și/sau la nivelul plenului Curții. Raportul este apoi prezentat Parlamentului European și altor parteneri instituționali relevanți, precum și mass-mediei.
Cum colaborează Curtea cu Parlamentul European, cu Consiliul și cu parlamentele naționale?
Faptul că instituția noastră își stabilește și își execută programul de activitate în deplină independență nu înseamnă că ea funcționează într-un vid. De asemenea, acest lucru nu ne împiedică să intrăm în contact cu partenerii noștri instituționali pentru a afla de ce informații au ei nevoie. Am dezvoltat o relație strânsă cu Parlamentul European pentru a primi sugestii de audit cât mai curând posibil în procesul de planificare. Ascultăm, de asemenea, ce are de spus Consiliul – vocea statelor membre — și ținem seama și de contribuția parlamentelor din statele membre. În ultimii ani, am primit un număr considerabil de sugestii care au fost foarte utile și cărora le-am dat curs.
Desigur, susținem în egală măsură un dialog permanent cu Comisia Europeană, în calitatea sa de principală instituție responsabilă pentru punerea în aplicare a recomandărilor noastre.
Cum cooperează Curtea cu instituțiile de audit din statele membre?
Curtea are o relație de lucru foarte strânsă cu instituțiile supreme de audit din statele membre ale UE, în cadrul Comitetului de contact al UE și prin contacte bilaterale.
Auditorii din instituțiile supreme de audit din UE ne pot însoți atunci când desfășurăm activități de audit pe teren în statul lor membru.
De asemenea, instituția noastră este implicată în schimburi de informații și de experiență grație apartenenței sale la EUROSAI și la INTOSAI, organizația europeană și, respectiv, organizația internațională a instituțiilor supreme de audit.
În activitatea sa de audit, Curtea ia în considerare activitatea unor terți?
Da. Sistemele de control intern din cadrul Comisiei și din statele membre au fost consolidate în mod semnificativ în ultimii ani, astfel încât ne putem baza într-o măsură mai mare pe aceste controale atunci când evaluăm regularitatea cheltuielilor. În prezent, instituția noastră testează o abordare bazată pe o misiune de atestare pentru declarația anuală de asigurare formulată în domeniul politicii de coeziune.
Aceasta va contribui totodată la promovarea asumării răspunderii de gestiune și la îmbunătățirea în continuare a gestiunii financiare a UE. Intenționăm să extindem această abordare la toate domeniile bugetului UE în care sunt îndeplinite condițiile necesare și în care o astfel de abordare este eficientă din punctul de vedere al costurilor.
Raportul anual al Curții de Conturi Europene
Care este rolul Curții de Conturi Europene în raport cu bugetul UE?
În fiecare an, Curtea verifică conturile UE și prezintă o opinie cu privire la două aspecte: exactitatea și fiabilitatea conturilor, pe de o parte, și măsura în care există dovezi care arată că banii au fost încasați sau plătiți în conformitate cu normele naționale și cu normele UE aplicabile, pe de altă parte.
Această activitate stă la baza declarației de asigurare pe care Curtea are obligația de a o furniza Parlamentului European și Consiliului în temeiul articolului 287 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE).
Este adevărat că Curtea de Conturi Europeană nu a validat niciodată conturile UE?
Nu, nu este adevărat. Curtea a validat conturile ca fiind fiabile (prin formularea unei „opinii favorabile”) pentru fiecare exercițiu financiar, începând cu 2007. Altfel spus, Curtea a considerat că, pentru fiecare dintre aceste exerciții financiare, conturile prezentau în mod fidel, sub toate aspectele semnificative, situația financiară a Uniunii Europene, precum și rezultatele acesteia.
Pe lângă opinia referitoare la conturi, Curtea trebuie să exprime – bazându-se pe activitatea de audit desfășurată – și o opinie cu privire la conformitatea plăților subiacente cu normele aplicabile.
Unul dintre elementele pe baza cărora este formulată această opinie constă în estimarea cu privire la nivelul de eroare din cadrul populației auditate. Se consideră că plățile sunt neconforme dacă banii respectivi nu ar fi trebuit să fie plătiți din bugetul UE deoarece nu au fost cheltuiți în conformitate cu normele UE și/sau cu normele naționale.
În ultimii ani, s-a observat o ameliorare în ceea ce privește nivelul de eroare estimat pentru plăți: în 2014: 4,4%; în 2015: 3,8%; în 2016: 3,1%; în 2017: 2,4%; 2018: 2,6 %. Pe lângă aceasta, începând din 2016, o parte considerabilă din cheltuielile auditate nu a fost afectată de un nivel semnificativ de eroare. Pe această bază, Curtea a emis de atunci o „opinie cu rezerve”.
Ce înseamnă „opinie favorabilă/opinie cu rezerve/opinie contrară”?
O opinie „fără rezerve” înseamnă că cifrele prezintă o imagine corectă și fidelă și că sunt respectate normele privind raportarea financiară.
O opinie „cu rezerve” înseamnă că auditorii nu sunt în măsură să exprime o opinie fără rezerve, însă problemele identificate nu au un caracter generalizat, adică nu sunt prezente în întreaga populație auditată.
O opinie „contrară” indică existența unor probleme generalizate.
Ce înseamnă un „nivel semnificativ de eroare”?
În terminologia de audit, un nivel semnificativ de eroare este susceptibil să influențeze deciziile pe care le iau destinatarii vizați ai situațiilor financiare și ai raportului de audit. Atât Curtea, cât și Comisia Europeană utilizează pragul de 2 % ca prag de semnificație.
Dacă, de exemplu, nivelul de eroare a fost estimat la 2 %, acest lucru înseamnă că au fost irosite fonduri UE în valoare de aproximativ 3 miliarde de euro?
Nu. Această abordare poate induce în eroare, deoarece există o diferență importantă între „eroare” și „risipă”. În cadrul testelor noastre, verificăm dacă banii UE au fost utilizați în scopul prevăzut, dacă cheltuielile declarate au fost calculate în mod corespunzător și dacă erau îndeplinite condițiile de eligibilitate. Rata de eroare estimată se referă la aceste aspecte.
Unele dintre erorile identificate au implicat plăți pentru care nu erau îndeplinite condițiile de eligibilitate: de exemplu, s-au efectuat plăți în baza unor declarații incorecte ale fermierilor cu privire la suprafață sau s-a acordat sprijin pentru cercetare unei întreprinderi clasificate ca fiind „mică sau mijlocie”, deși era deținută integral de o mare companie. În astfel de cazuri, este posibil ca fondurile UE să fi avut totuși un anumit impact pozitiv și să fi dus la obținerea anumitor efecte benefice, chiar dacă nu s-au respectat pe deplin condițiile privind utilizarea lor.
Pe de altă parte, se poate considera că unele cheltuieli care sunt conforme cu legile și reglementările aplicabile au însemnat totuși o risipă de fonduri, cum ar fi cazul unei infrastructuri portuare care a fost construită fără să se țină cont de nevoile viitoare în ceea ce privește transportul de marfă.
Erorile identificate de Curte reprezintă cazuri de fraudă?
În marea majoritate a cazurilor, răspunsul este nu. Frauda este un act deliberat de inducere în eroare în vederea obținerii unui beneficiu. Deși cazurile de fraudă pot fi dificil de detectat în cursul procedurilor obișnuite de audit, Curtea identifică în fiecare an, în cadrul testelor sale de audit, un anumit număr de cazuri în care există suspiciuni de fraudă.
În 2018, Curtea a identificat, în rândul celor aproximativ 728 de operațiuni auditate, 9 cazuri (13 în 2017) în care exista o suspiciune de fraudă. Toate aceste cazuri sunt raportate către OLAF, Oficiul European de Luptă Antifraudă.
De ce este atât de scăzut numărul cazurilor detectate de suspiciune de fraudă care sunt prezentate în raportul anual?
Curtea nu caută să detecteze cazuri de fraudă; nu acesta este rolul său în calitate de auditor extern al UE. Atunci când suspectează o fraudă, Curtea informează OLAF, Oficiul European de Luptă Antifraudă. OLAF investighează cazurile și, în funcție de rezultate, le trimite parchetelor naționale.
Curtea analizează ulterior ce acțiuni corective au fost întreprinse de Comisie și de OLAF sau dacă aceste cazuri, în funcție de rezultatul investigațiilor efectuate de procurorii naționali, au condus la sancțiuni judiciare.
De ce nu auditează Curtea toate statele membre în raportul său anual?
Auditul realizat de Curte are ca obiect bugetul UE și modul în care acesta este gestionat de Comisia Europeană; așadar, acest audit nu este conceput cu scopul de a se obține informații cu privire la fiecare stat membru în parte. Prin urmare, pe baza auditurilor desfășurate în vederea declarației de asigurare, Curtea exprimă o opinie de audit cu privire la regularitatea veniturilor și a cheltuielilor UE în ansamblu. Acest lucru explică de ce, cel puțin în anumite domenii ale bugetului, nu toate statele membre sunt incluse în eșantionul de audit în fiecare an.
În același timp, prin intermediul aprecierilor specifice, Curtea prezintă anual informații mai detaliate pentru principalele domenii de cheltuieli.
