26.11.2020

Pierderea biodiversității și a habitatelor marine reprezintă o provocare continuă pentru mările Europei. În acest raport, Curtea examinează modul în care principalele politici și programe de cheltuieli ale UE răspund acestei provocări în unele părți ale Oceanului Atlantic și ale Mării Mediterane.

În pofida faptului că există un cadru instituit pentru protecția mediului marin, acțiunile UE nu au condus la restabilirea unei stări ecologice bune a mărilor și nici la readucerea pescuitului la niveluri sustenabile în toate mările. Normele de protecție ale UE nu au condus la recuperarea unor ecosisteme și habitate importante, zonele marine protejate oferă o protecție limitată, dispozițiile privind coordonarea politicii în domeniul pescuitului cu politica în domeniul protecției marine sunt puțin utilizate în practică și relativ puține dintre fondurile disponibile sunt utilizate pentru măsuri de conservare.

Deși în Oceanul Atlantic s-a înregistrat o îmbunătățire măsurabilă a stocurilor de pește, acest lucru nu s-a întâmplat și în Marea Mediterană.

Curtea adresează Comisiei o serie de recomandări în vederea soluționării acestor probleme împreună cu statele membre.

Raport special al Curții de Conturi Europene prezentat în temeiul articolului 287 alineatul (4) al doilea paragraf TFUE.