Într-o perioadă relativ scurtă, Comisia Europeană a creat un sistem de controale pentru principalul fond al UE de redresare în urma pandemiei – așa-numitul Mecanism de redresare și reziliență (MRR), în valoare de 724 de miliarde de euro. Curtea de Conturi Europeană a examinat modul în care a fost conceput acest sistem de control și a identificat un deficit în materie de asigurare și de răspundere de gestiune în ceea ce privește protejarea intereselor financiare ale UE. Statele membre au obligația de a verifica dacă proiectele de investiții finanțate prin MRR respectă normele UE și normele naționale, dar Comisia nu dispune, în urma activităților proprii, decât de puține informații verificate care să arate dacă și cum sunt efectuate aceste controale naționale. În lipsa unei asigurări că aceste norme sunt respectate, apare un deficit de răspundere de gestiune la nivelul UE.
Comisia utilizează o metodă nouă pentru a direcționa banii disponibili prin MRR: ea face plăți către țările UE după ce este sigură că acestea au îndeplinit anumite obiective convenite în prealabil în planurile lor naționale de redresare prin atingerea unor jaloane și ținte. În acest scop, Comisia a introdus un set amplu de controale prin care se verifică datele furnizate de țări pentru a demonstra că jaloanele și țintele au fost atinse. Totuși, în cazul proiectelor de investiții finanțate prin MRR, respectarea normelor relevante naționale și ale UE nu reprezintă o condiție pentru efectuarea plății, așa cum se întâmplă în alte programe de finanțare ale UE. Respectarea acestor norme nu este acoperită nici de verificările pe care Comisia le face cu privire la cererile de plată ale statelor membre.
„Cetățenii vor avea încredere în noile metode de finanțare ale UE doar dacă pot fi siguri că banii lor sunt cheltuiți așa cum trebuie”, a declarat domnul Tony Murphy, președintele Curții de Conturi Europene. „În prezent, există un deficit la nivelul asigurării pe care Comisia o poate furniza cu privire la principalul fond al UE de redresare în urma pandemiei, precum și un neajuns în materie de răspundere de gestiune la nivelul UE.”